Skip to content

ROMÂNIA NU E NICI ÎN PRIMELE 1000 ÎN EDUCAȚIE GLOBALĂ

România, în domeniul educației superioare, nu a reușit să se poziționeze nici măcar în primele 1000 de locuri. Vorbim de clasamentul mondial al celor mai bune instituții de învățământ. În ultimii 6 ani, România a avut o singură universitate reprezentată la nivel global. Această situație este preocupantă.

În căutarea vinovaților, dezbatem haosul legislației educaționale și absența unei viziuni viabile pentru viitorul tinerilor. Însă, ce se întâmplă cu universitățile noastre de altădată? De ce instituții respectate precum Politehnica Timișoara sau Universitatea de Vest din Timișoara nu se regăsesc în topuri? Este momentul să reflectăm. Unde sunt liderii învățământului, cercetătorii și inovatorii care ne-au onorat în trecut?

INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

Deși beneficiază de autonomie, instituțiile de învățământ superior din România au căzut pradă unei lipse uluitoare de interes. Se pare că, din frica de a pierde finanțări, s-au axat pe numărul de înscrieri de studenți, sacrificând calitatea educației. În urma acestei atitudini, universitățile românești au renunțat la aspirațiile lor de a atinge excelența. Au devenit doar fabrici de diplome fără substanță, ignorând esența educației superioare.

În lumina situației actuale, în care standardele educației superioare au atins un minim alarmant, se impune o evaluare serioasă. Este evident că s-a coborât prea mult ștacheta, iar schimbările radicale devin imperios necesare. Ar fi oportun să reconsiderăm prioritățile și să ne concentrăm eforturile spre reconstruirea unui sistem universitar solid. Să redevenim competitivi la nivel global. Educația trebuie să devină din nou o prioritate națională, iar universitățile să se orienteze către excelență academică și inovare.

ROMÂNIA NU E NICI ÎN PRIMELE 1000 ÎN EDUCAȚIE GLOBALĂ

O reformă profundă ar trebui să includă investiții substanțiale în infrastructură, resurse umane și cercetare, pentru a asigura un mediu propice dezvoltării academice și profesionale a studenților.

Consider că este momentul oportun ca toți cei cu putere de decizie în domeniul educației să se retragă temporar. În următorii 10 ani, ar trebui să ne concentrăm pe un proiect de țară axat pe tineret. Care să fie despre performanță și cercetare, necesitând investiții adecvate.

România trebuie să treacă de la promisiuni goale la acțiuni concrete în ceea ce privește educația. Tinerii noștri merită mai mult. Educația de calitate trebuie să devină o prioritate națională.