Mă tot gândesc… în avalanșa asta de informații, știri peste știri , mai are cineva chef să citească o postare mai lungă, dar care reflectă gândurile mele?

Seara trecută citeam din Biblie împreună cu soția și copiii, și am ajuns la povestea în care profetul Ilie este trimis de Dumnezeu la o văduvă care avea un fiu. El îi cere să-i pregătească o turtă … iar ea îi spune că mai are doar atât cât să gătească pentru ea și fiul ei, și apoi… să moară.

Interesant este că, după ce face ceva pentru omul lui Dumnezeu, femeia primește înapoi din belșug — pentru ea, pentru fiul ei și pentru profet. Împreună au trecut prin criză, fără să ducă lipsă.

Mă gândeam la această întâmplare din Biblie și cât de mult ne caracterizează în zilele noastre…

Oriunde întorci urechea auzi: criză, concedieri, descurajare, boală .

Distragerea e atât de mare, încât nu mai reușim să auzim și să vedem ce ne spune Dumnezeu .

Hei… încă ești sănătos

Încă e pace în țară

Încă e har…

Dar, din păcate, ne place mai mult să gătim „ultima turtă” și să așteptăm să murim… decât să-L întrebăm pe Dumnezeu:

„Doamne, ce vrei de la mine în sezonul ăsta?”

Mai suntem noi dispuși să sacrificăm ceva pentru cei din jur, ca să-L onorăm pe Dumnezeu, iar El apoi să ne poată binecuvânta?

Mai căutăm noi pe Dumnezeu sau doar Mâna lui o vrem?

Sau suntem cu toții prinși în „dansul” lumii?

Dacă ai chef și energie, lasă-mi o reacție să știu că a citit cineva gândurile mele până la capăt.